Problema cauzalităţii

Una dintre temele cele mai complicate care i-au preocupat pe gânditorii lumii a fost cea a legăturii dintre cauză şi efect, a continuităţii ce uneşte spaţiul şi timpul, alcătuind totalitatea, Cosmosul, Ordinea universală. Ideea unui astfel de liant se asociază involuntar cu acea forţă mistică pe care o invocă Maestrul Yoda din Războiul Stelelor. Deloc întâmplător, creatorul personajului a afirmat că a fost inspirat de figura lui Albert Einstein, un geniu naiv, cu chip de elf, ce păstrează credinţa în puterea magiei. Mai devreme sau mai târziu, ochiul minţii va pătrunde la originea lanţului cauzal. Oare ce se ascunde sub şirul de ţestoase pe care se sprijină Pământul? Mai multe ţestoase? Şi ce a fost totuşi înainte de Big Bang, la Început? Poate doar vidul, după cum postulează doctrina buddhismului Theravada. Anumiţi filosofi au considerat ipoteza unei cauzalităţi ce regresează la infinit drept o absurditate. În acelaşi timp, ar fi dificil de demonstrat mecanismul prin care fenomene precum viaţa şi raţiunea ar apărea spontan, din nimic, în cazul în care acestea nu ar fi fost conţinute deja într-o formă latentă în materia moartă. Această idee aminteşte de concepţia alchimistă prin care până şi pietrele au viaţă, fiecare rocă creşte şi […]